Zori de zi
Zorii au crapat de dimineata
Topind si ultimul strop de gheata
Indepartandu-se spre bolta cerului acum
Precum intunecatul si nesfarsitul fum.
A durat parca o secunda cand am reinviat...parca atunci mai era putin intuneric..atunci se trezea dintr-un somn adanc...gonind stelele spre infinit...dar gonindu-ma si pe mine pe taramul luminii si al nelinistii... A inghitit orice urma de speranta contagioasa si care nu te lasa sa deferentiezi fantezia de cruditate… Asa.. pasind incet catre steagurile ce se inaltau trufase si valvaind malitios.. Ah.. cata durere si orbire de lumina asupra ochilor mari… o lasitate fara cusur din partea persoanei mele…Nu-mi mai pasa… Stiam ca sunt vie din nou, dar m-am alungat din lumea asta.. traind din nou.. cu ochii inchisi in lumina plina de afara.. Simteam prezenta coplesitoare a sa…
Stiam de soare, de caldura… dar PACEA?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu