Powered By Blogger

luni, 30 august 2010

Toamna

Privesc soarele la apus cum se rostogoleste pe colina tarzie. Razele se disipa intr-o suflare de vant aducand melancolia toamnei mai aproape de mine, fancadu-ma sa oftez din toata existenta mea. O frunza deja vestejita se desprinde din copacul incarcat cu mere si pluteste incet pana ce se odihneste pe pamantul uscat, cald si crud. Dar nu va mai suferi mult Nu.. in curand va ploua.In curand vremea se va schimba si-si va arata furia. O tacere inmormantala ingroapa totul in mister, in liniste si tristete. Sadeste in mine toata melancolia toamnei ce apare incet, cu pari marunti, inselatori si ma face sa-mi pierd orice echilibru sentimental. Se izbeste precum un val de stanca. Si doare atat de tare incat fiorii provoaca goluri in stomac si-n inima.Nesiguranta pune stapanire pe orice lucru slab, innocent, firav… pune stapanire pe mine…
Cand stau si ma gandesc ca zilele erau asa frumoase, cufundate in fericire dogoritoare, in petalele rosii de trandafir din fata casei, in seninatatea diminetii si a linistei ce parca provenea din rai.
Ah… ce amintiri, ce lucruri sfinte pastrate in memoria uneia ca mine..Ce suflet neprihanit si idiot.
De ce trebuie sa fie asa? De ce nu trece timpul pe langa mine fara ca eu sa simt ceva? Sa calculez mereu fiecare suflare a vantului ce aduce noi inceputuri, sa ascult fiecare glas al naturii apoi sa-l trec prin suflet si sa-l pastrez acolo…
Prea mult bagare de seama… prea multa durere si umilista… In fata cui? In fata mea.. in fata lasitatii, a temerilor, a caldurii ce se raceste… rece ca gheata…
Chiar a venit toamna!

vineri, 27 august 2010

Waaw.. mie chiar mi-e somn de mor.. dar parca tot ma tine blogul olecutza treaza.. asa de dragul vostru ca sa va scriu...
Nu vreau sa ma schimb
Doar sa raman asa... 

Am avut o discutie pe mess cu un prieten despre felul meu de a fi.. si nu am facut decat sa ma inchid mai tare in mine... nu-mi gasesc decat defecte...
oare chiar e posibil ca un om sa fie atat de depresiv asa ca mine?
Eu zic ca sunt un experiment cam esuat..
dar sa speram ca se vor schimba lucrurile in bine..
Defapt nu.. nu sa speram, eu sa sper...

                                                                             
Am nevoie de spatiu
Ca sa imi maresc orizonturile
Ca sa descriu un spatiu
Ce-l maresc orizonturile...


ha ha ha.. ce poezie funny.. totusi e inteligenta zic eu....

                                                                 Noapte buna Bururesti





miercuri, 25 august 2010

Deznadejde

                                                                                     Deznadejde

Furie, speranta, iubire,neliniste, suparare, deznadejde... un sir de cuvinte, un sir de sentimente ce imi invaluie mintea. Pielea din jurul ochilor e evidentiata de creturi ce amintesc de furie, privirea fixa, pierduta intr-un infinit fara sfarsit, aminteste de nelinistea, supararea si deznadejdea.
O invalmaseala fara cusur. Un nor ce arunca fulgere catre mine, se zdrobesc in bucatele cand ajung aproape, dar nu ma ating. Nu curma suferinta.. nu imi face pe plac asa cum vreau. Continua sa rada prostesc, sa-si bata joc..Un joc periculos, ce nu are sfarsituri fericite. Deseori ajungandu-se la oftari prelungi si lovituri in masa.
Inghit in sec si ma imaginez pe un camp liber, unde cerul e deschis... deschis catre o lume careia nu ii apartin, dar nu-mi este de niciun folos.
Prea inchisa am ajuns sa traiesc... Mi-e prea frica de realitatea ce ma inconjoara... prea dezamagita de oamenii din jur... O teama fara asemanare se strecoara in sufletul meu si nu imi mai pot impartasi adevaratele sentimente, care le tin in mine, le pastrez, am grija de ele, sa nu le zdrobeasca cineva daca va afla ce griji ma rod inauntru.Gandindu-ma la campul acela verde si la cerul deschis nu fac decat sa-mi fac mai mult rau si sa privesc cu jind la lumea care e mai buna, defapt chiar ma ajuta... Imi arata diferentele majore ce se instaleaza intre aceste lumi... 
Chiar nu exista un loc mai bun? Chiar?

duminică, 22 august 2010

Ochii


                         Ochii


Atat de inocent ma privesti.. Zambetul atat de dulce imi ridica fiori pe sira spinarii..Ahh.. ochii aceia, cu genele lunguiete si negre clipesti indraznet, dar parca te retine ceva...
Zambesc, inchid ochii, apoi las lumina sa-mi zdrobeasca pleoapele rozalii.
Gura mi-e uscata cu vorbe ce nu le pot verbaliza. O suflare imi raceste inima.. Se apropie seara. Sfarsitul si infernul vor navali asupra mea pana cand o noua zi ca aparea odata cu tine...
        Intr-o mare de stele imi cufund visele si le dau frau spre infinitul ce apare... Oftarea imi umple pieptul cu tristeti nebanuite si alunec usor in melancolie.
  Deschid ochii si tu esti aici. Daca tu zambesti, zambesc si eu, daca tu traiesti, traiesc si eu.
Urasc ca te iubesc cum n-am mai facut-o pana acum...!

joi, 19 august 2010

Iubire imposibila

Iubire imposibila

E frustrant stiindu-te in bratele lui. In bratele pe care acum le simt batandu-mi spatele prieteneste. Incearca sa-mi  aline supararea. E orb, e orb dupa tine...
Uneori ma compatimesc singur. Atat de naiv, indragostit de tine- tu care nici macar nu stii ca te privesc pe ascuns si iti simt inima batand langa a mea in secret.
 Se scufunda usor ca un bolovan in lichidul ce imi mentine ochii in viata. Atat de frumoasa ca o zeita... Simt privirea ta cum sa aripi sperantelor mele.. Le hranesti cu incredere mincinoasa...
 Si noaptea cand vine, apare odata cu tine.. luminezi fiecare parte a cerului intunecat din mintea mea.
Atat de neputincios ma simt sub privirile ucigase ale tale.. priviri piezise care mi le arunci intr-o clipa si raman in mintea mea o vesnicie.
                                                  Oare chiar nu stii?

vineri, 13 august 2010

Luna plina

Luna plina


Pe terasa de marmura stam. E rece, e groaznic de rece.. doar rasuflarea ta lina in urechile mele adie si ma simt in siguranta. Spatele tau masiv rezamat de perete ma protejeaza si transmite caldura corpului meu apraope lipsit de viata.
Cu bratele tale lungi si primitoarea te infasori de talia mea.. ma tii strans,sa  nu ma scapi…
Undeva in departare latra un caine singuratic.. e un prieten de-al lunii pline, palide.. Ne urmareste. Degetele tale se strecoara usor deasupra alor mele si le radai viata, apoi iti odihnesti capul pe obrajii mei reci.Iin lumina lunii inghetate respiri lin ca o pana, facandu-mi inima sa tresara, apoi usor iti atingi buzele de gat, urcand tot mai sus, tot mai sus.. Ma reinvii cu un sarut aproape neatins. Atat mi-a fost de ajuns ca sa imi dau seama ca te iubesc...

Zori de zi


Zori de zi

Zorii au crapat de dimineata
Topind si ultimul strop de gheata
Indepartandu-se spre bolta cerului acum
Precum intunecatul si nesfarsitul fum.



A durat parca o secunda cand am reinviat...parca atunci mai era putin intuneric..atunci se trezea dintr-un somn adanc...gonind stelele spre infinit...dar gonindu-ma si pe mine pe taramul luminii si al nelinistii... A inghitit orice urma de speranta contagioasa si care nu te lasa sa deferentiezi fantezia de cruditate… Asa.. pasind incet catre steagurile ce se inaltau trufase si valvaind malitios.. Ah.. cata durere si orbire de lumina asupra ochilor mari… o lasitate fara cusur din partea persoanei mele…Nu-mi mai pasa… Stiam ca sunt vie din nou, dar m-am alungat din lumea asta.. traind din nou.. cu ochii inchisi in lumina plina de afara.. Simteam prezenta coplesitoare a sa…
Stiam de soare, de caldura… dar PACEA?

Ganduri la miezul noptii

Ganduri la miezul noptii

Gura mi se deschide larg lasand sa iasa afara durerea aia de inima si plictiseala infundata in mine. Tantarii imi sufoca concentrarea si imi vine sa ii bat cand ma gandesc ca totul se pierde atat de repede in infinit si nu  mai ajung ca sa traiesc la timp. Incec sa scriu, sa imi amintesc cum se practica scrisul, cele doua degete impreuna si al treilea fiind de suport. Calculatorul barnaie in tacerea din camera si de afara, a noptii de vara.. cu geamul deschis si cu jaluzele trase doar pe o parte, pentru a se putea vedea strada cea  goala, care de mult nu mai este traversata de oamenii de odinioara.Nici macar de masini… Atat de pustiu si linistit.. ma simt singura in toata lumea.. doar muzica in surdina imi alina uneori tristetea din suflet. Tin condeiul in mana si mazgalesc foaia din fata mea. Parca ea imi cere sa o scriu, sa ii arat cat de trista sunt si cat de singura ma simt in lumea asta goala. Lumanarea mai are un pic si se sfarseste.. isi consuma toata ceara… toata viata ei se risipeste.. asa.. ca vreau eu sa o tin aprinsa, sa ii iau din momentele ei.. sa-i arat cat de ingrozitori sunt oamenii.. asa de nemilosi ca mine.Privesc flacara ce arde si se foieste in propria viata.. in propria existenta…Intr-un colt al patului, pisica toarce linistita, probabil pierduta in visele ei cele marete, cand in Egipt ea conducea odata.. cand era tratata ca o zeitate… nu asa cum o simt eu in preajma mea.. ca o simpla pisica, dar mai tot timpul o suspectez ca imi cerceteaza orice miscare si imi stie orice traire a sufletului.
Lumina palpaie.. se pregateste sa plece.. sa intunece camera, sa-mi intunece vederea si tot ceea ce tine de sentinte… se gandeste ca e timpul ca eu sa dorm si sa nu mai gandesc, sa ma pierd in nelinistea noptii si sa ascult sfaturile greierilor…
S-a stins !


joi, 12 august 2010

Gone forever

Am uitat sa precizez ca imi place sa si scriu.:D


Gone forever


Sentimentul acela marsav te-a facut sa privesti altfel lucrurile. Sa ma uiti intr-o groapa intunecata si rece, sa dai totul la o parte pentru un pic de libertate pe care o aveai si chiar langa mine?
Ma opresc si respir adanc... poate cele trecatoare vor disparea.. dar nu. Se aduna intr-un nor negru si ploua.. Ploua peste sufletul meu ce acum ii este teama sa-si mai arate adevarata arama...
Si noptile alea racoroase stand pe o banca in parc si judecand existenta lui Dumnezeu.. pareau atat de impunatoare si respingeau orice urma sau amenintare de rupere a sentimentelor..
Acum sunt fragile.. ca niste fulgi ce cad in dogoarea noptii de vara. Luna rasare plina de sine si zambeste... dar nu zambeste vesela, ci trista...
Cu spatele rezemat de stalpul de la coltul strazii si cu palmele inclestate in pumni, te injur... si imi doresc ca luna sa nu fi rasarit in aceasta noapte...pentru ca ea era de vina.. si facea ca totul sa se transforme in franturi de amintiri...
Un raset malefic imi inunda mintea. Nu e rasul meu.. e ceva ce niciodata nu mi-as fi putut imagina ca voi auzi.. in toata viata mea scurta de doar 16 ani...atat de limpede si clara suna.. ca un izvor de apa dulce si pura.... se scurge in interiorul corpului meu pulsand ca un drog in vene si controland orice urma de gandire limpede ca o melancolie bolnava.
Acele clipse s-au dus... Nu credeam ca ai sa ajungi ceea ce eu nu mi-am dorit vreodata... Un antonim intr-o mare de cuvinte si un dusman intunecat intre papadiile scufundate intr-o doza de fericire.

Te urasc!

Joey

Cel mai mult imi place sa vorbesc despre pisicul meu care l-am gasit curand.
Asta e o imagine cu el.
Numele lui este Joey si il indragesc foarte mult. Abia astept sa il vad cand o sa fie mai mare.