A trecut ceva timp de cand n-am mai scris…Am fost atat de lenesa incat chiar si atunci cand aveam timp liber tot stateam degeaba…E vremea urata afara.. nu mai este toamna aia aurie si melancolica.. acum e urata.. si e trista de-a dreptul… e o toamna ce se apropie de iarna… si cred ca nu imi place deloc… nu am ce sa privesc si apoi sa zambesc… asa faceam cand plecam la scoala.. pentru ca trecem prin parc.. unde totul era perfect.. frunzele.. copacii.. bancile ocupate de oameni batrani… dar cand ma intorceam.. totul era pustiu.. nu se auzea nimic.. paote doar vantul cand fosnea frunzele si facea ca atmosfera sa para putin infricosatoare… Nu-mi place sa merg singura noaptea… cu atat mai putin prin parc… simt nevoie sa il chem sa imi iasa in cale ca apoi sa radem si sa ne tinem de mana…sa ma conduca acasa ca apoi sa ne sarutam si sa ne vedem a doua zi…. Dar.. nu se poate… nu am cum sa-l chem…. Nu exista? Exista dar nu-l pot contacta? Nu pot sta asa si sa ma gandesc ca nu o sa apara…. Sau sa stau si sa ma intreb daca o sa apara... Ea imi zice ca ar trebui sa traiesc ceea ce am acum… in lumea noastra comuna care e populata de diverse specimene care ne amuza si care ne sunt prieteni.. dar si idiioti care ne vorbesc pe la spate si ne vor raul… E intr-un fel amuzant…. Dar… parca nu pot sa mai cunosc pe altcineva din “afara” da… asa e… nu pot decat sa ma limitez la cativa oameni pe care ii stiu din cap pana in picioare.. le stiu miscarile, zambetele si cat atat!
Ah… cata amar de vreme… acus se termina semestru iar eu n-am note la unele materii.. ce prostie… mai ieri era vara… iar imeadiat urmeaza Craciunul si revelionul.. apoi.. 18 ani… stiu ca voi plange mult… dar.. va trebui sa pasesc pe o treapta mai inalta si va trebui sa privesc cu drag la acei ani care mi-au facut inima mai buna… si care m-au invatat multe…
