trist...

A trecut ceva timp de cand n-am mai scris…Am fost atat de lenesa incat chiar si atunci cand aveam timp liber tot stateam degeaba…E vremea urata afara.. nu  mai este toamna aia aurie si melancolica.. acum e urata.. si e trista de-a dreptul… e o toamna ce se apropie de iarna… si cred ca nu imi place deloc… nu am ce sa privesc si apoi sa zambesc… asa faceam cand plecam la scoala.. pentru ca trecem prin parc.. unde totul era perfect.. frunzele.. copacii.. bancile ocupate de oameni batrani… dar cand ma intorceam.. totul era pustiu.. nu se auzea nimic.. paote doar vantul cand fosnea frunzele si facea ca atmosfera sa para putin infricosatoare… Nu-mi place sa merg singura noaptea… cu atat mai putin prin parc… simt nevoie sa il chem sa imi iasa in cale ca apoi sa radem si sa ne tinem de mana…sa ma conduca acasa ca apoi sa ne sarutam si sa ne vedem a doua zi…. Dar.. nu se poate… nu am cum sa-l chem…. Nu exista? Exista dar nu-l pot contacta?  Nu pot sta asa si sa ma gandesc ca nu o sa apara…. Sau sa stau si sa ma intreb daca o sa apara... Ea imi zice ca ar trebui sa traiesc ceea ce am acum… in lumea noastra comuna care e populata de diverse specimene care ne amuza si care ne sunt prieteni.. dar si idiioti care ne vorbesc pe la spate si ne vor raul… E intr-un fel amuzant…. Dar… parca nu pot sa mai cunosc pe altcineva din “afara” da… asa e… nu pot decat sa ma limitez la  cativa oameni pe care ii stiu din cap pana in picioare.. le stiu miscarile, zambetele si cat atat!

Ah… cata amar de vreme… acus se termina semestru iar eu n-am note la unele materii.. ce prostie… mai ieri era vara… iar imeadiat urmeaza Craciunul si revelionul.. apoi.. 18 ani… stiu ca voi plange mult… dar.. va trebui sa pasesc pe o treapta mai inalta si va trebui sa privesc cu drag la acei ani care mi-au facut inima mai buna… si care m-au invatat multe…

Tarziu

Acum ar trebui sa dorm, dar mintea mi-a ramas blocata la convorbirea ce am avut-o pe internet cu o persoana. Nu stiu cum am putut crede la inceput ca este cu 2 ani mai mica decat mine, cand defapt, era cu cativa ani mai mare. Parerea asta mi-am format-o oricum, din greseala, total eronat, fiind total neinteresata de respectiva. Dar, afland apoi " crudul adevar" , glumesc, nu este crud, ci doar a trebuit sa-mi admit singura ca nu citesc oamenii din prima, asa cum credeam, am devenit brusc interesata. De ce? Ei bine, pentru ca, "cine se aseamana se aduna", si nu ma refer la un sens rau, desigur.  Sa vorbesti cu un strain, este mult mai usor si mai placut, decat sa te confrunti cu prietena ta, care, " te cunoaste" si care poate vedea lucrurile din perspectiva care ar trebuit. Nu mi s-a intamplat de foarte mult timp sa mai dau peste o astfel de persoana... si chiar ma bucur ca am facut-o acum. Desi pentru unii, acest gest, de a spune despre tine cuiva pe care nu-l cunosti, reprezinta naivitate si risti sa dai peste cineva care isi afirma o alta identitate decat pe cea pe care o are , pentru mine nu. Ce pierzi?  Ma atasez foarte repede, si da, am mult de pierdut din asta, pentru ca ma pot lipi de cineva care nu e tocmai persoana potrivita, dar uite ca in seara asta, m-am atasat de o persoana virtuala si chiar nu-mi pare rau. Probabil suna cam ciudat, si extremist, dar asta e firrea mea, probabil am sa ma schimb, dar deocamdata asa raman. Ma bucur tare mult ca mi-am deschis putin sufletul in fata unui necunoscut. Da stiu, vechea morala a mamei, " Nu spune nimanui despre tine, fii indiferenta,sau deschide subiectul". Cum altfel sa te poata cunoaste un om cand el nu vrea sa vorbeasca despre asta. Desigur, poti cunoaste un om, nu doar din vorba, ci si din atitudini comportamant. Chiar daca persoana respectiva nu va avea ocazia sa imi poata citi " miscarile" sper totusi ca increderea sa depaseasca vorba " nu cred pana ce nu vad".

Le-am bolmojit aici pe toate.. nu am o ordine a gandurile, sunt complet insirare peste tot in mintea mea.. si am spus probabil si chestii ilogice si m-am contrazis si mult...si... nu am o exprimare curata,dar cat de cat...  mi-am asezat pe 'pagina'  extazul...

O dupa-amiaza... plictisitoare

hhm.. suntem in 19 Martie... (:| ce weekend clocit. am stat tot weekend-ul in pat.. si inca o sa mai stau. M-au inebunit serialele coreene..:X:X si japoneze.. Chiar dragut.. Sunt cativa actori foarte frumosi...Am mai si racit pe deasupra... Acu` ascult Yiruma " kiss the rain" asta ma duce cu gandul la " playfull kiss" serialul meeu..:(( imi vine sa plang cand stiu ca s-a terminat. Ajungi sa nu-ti mai placa viata daca te uiti prea mult.. pt c acolo totul e perfect..:X:X oooof!! mi-s infundate si urechile de la raceala.. totul e perfect!!! macar o chestie a fost buna.. joi am venit acasa pt ca s-a facut greva! Yupi.. in sfarsit un lucru bun.!!!! sa nu creada astia ca ma duc la scoala sambata ca sa recuperez.. In niciun caz...Abia astept sa vina anul viitor de scoala.. ma mut inapoi la lic e arta..:X:X ce biiiiiiine!!!! hhhmm.. s-au petrecut o groaza de lucruri despre care n-am spus.. dar pana una alta.. ia sa pun eu niste poze cu actorii mei sa-mi clatesc ochii putin,,:D:D :X

Alive...

Am inceput sa-mi doresc cunoasterea absoluta.. cea care duce dincolo de barielele irealului... fantasma si necunoscul ma molesteaza. Am ajuns sa-mi doresc mai mult..Ma invart intr-un cerc continuu... abisal... neterminandu-se vreodata...Ca un fel de inel ce poarta pe el inscriptiile vietii, in cele din urma luand viata si stralucind in lumina focului Iadului ce il vor topi...Nu este chiar atat de infiorator sa stii ca totul se va termina intr-un final.. dar daca ma gandesc ca voi trai vesnic, aceasta traire imi va intuneca mintea si-mi va face psihicul sa latre in fata unui perete surd. Poate parea stupid... dar peretele ma va intelege, pe fata mea exprimandu-se teama. dorinta si disperarea. 

Incerc sa dau de EL... sa-i deslusesc jocul degetelor si sa-i simt de aproape respiratia lina urcand pe gatul meu. Cu o privire sa rupa inelul din jurul meu si sa ma traga in sfera lui... a lumii  morbide. 

                                                                                       Baby, join me in death...