Deznadejde

                                                                                     Deznadejde

Furie, speranta, iubire,neliniste, suparare, deznadejde... un sir de cuvinte, un sir de sentimente ce imi invaluie mintea. Pielea din jurul ochilor e evidentiata de creturi ce amintesc de furie, privirea fixa, pierduta intr-un infinit fara sfarsit, aminteste de nelinistea, supararea si deznadejdea.

O invalmaseala fara cusur. Un nor ce arunca fulgere catre mine, se zdrobesc in bucatele cand ajung aproape, dar nu ma ating. Nu curma suferinta.. nu imi face pe plac asa cum vreau. Continua sa rada prostesc, sa-si bata joc..Un joc periculos, ce nu are sfarsituri fericite. Deseori ajungandu-se la oftari prelungi si lovituri in masa.

Inghit in sec si ma imaginez pe un camp liber, unde cerul e deschis... deschis catre o lume careia nu ii apartin, dar nu-mi este de niciun folos.

Prea inchisa am ajuns sa traiesc... Mi-e prea frica de realitatea ce ma inconjoara... prea dezamagita de oamenii din jur... O teama fara asemanare se strecoara in sufletul meu si nu imi mai pot impartasi adevaratele sentimente, care le tin in mine, le pastrez, am grija de ele, sa nu le zdrobeasca cineva daca va afla ce griji ma rod inauntru.Gandindu-ma la campul acela verde si la cerul deschis nu fac decat sa-mi fac mai mult rau si sa privesc cu jind la lumea care e mai buna, defapt chiar ma ajuta... Imi arata diferentele majore ce se instaleaza intre aceste lumi... 

Chiar nu exista un loc mai bun? Chiar?