Gone forever
Sentimentul acela marsav te-a facut sa privesti altfel lucrurile. Sa ma uiti intr-o groapa intunecata si rece, sa dai totul la o parte pentru un pic de libertate pe care o aveai si chiar langa mine?
Ma opresc si respir adanc... poate cele trecatoare vor disparea.. dar nu. Se aduna intr-un nor negru si ploua.. Ploua peste sufletul meu ce acum ii este teama sa-si mai arate adevarata arama...
Si noptile alea racoroase stand pe o banca in parc si judecand existenta lui Dumnezeu.. pareau atat de impunatoare si respingeau orice urma sau amenintare de rupere a sentimentelor..
Acum sunt fragile.. ca niste fulgi ce cad in dogoarea noptii de vara. Luna rasare plina de sine si zambeste... dar nu zambeste vesela, ci trista...
Cu spatele rezemat de stalpul de la coltul strazii si cu palmele inclestate in pumni, te injur... si imi doresc ca luna sa nu fi rasarit in aceasta noapte...pentru ca ea era de vina.. si facea ca totul sa se transforme in franturi de amintiri...
Un raset malefic imi inunda mintea. Nu e rasul meu.. e ceva ce niciodata nu mi-as fi putut imagina ca voi auzi.. in toata viata mea scurta de doar 16 ani...atat de limpede si clara suna.. ca un izvor de apa dulce si pura.... se scurge in interiorul corpului meu pulsand ca un drog in vene si controland orice urma de gandire limpede ca o melancolie bolnava.
Acele clipse s-au dus... Nu credeam ca ai sa ajungi ceea ce eu nu mi-am dorit vreodata... Un antonim intr-o mare de cuvinte si un dusman intunecat intre papadiile scufundate intr-o doza de fericire.
Te urasc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu