Ganduri la miezul noptii
Gura mi se deschide larg lasand sa iasa afara durerea aia de inima si plictiseala infundata in mine. Tantarii imi sufoca concentrarea si imi vine sa ii bat cand ma gandesc ca totul se pierde atat de repede in infinit si nu mai ajung ca sa traiesc la timp. Incec sa scriu, sa imi amintesc cum se practica scrisul, cele doua degete impreuna si al treilea fiind de suport. Calculatorul barnaie in tacerea din camera si de afara, a noptii de vara.. cu geamul deschis si cu jaluzele trase doar pe o parte, pentru a se putea vedea strada cea goala, care de mult nu mai este traversata de oamenii de odinioara.Nici macar de masini… Atat de pustiu si linistit.. ma simt singura in toata lumea.. doar muzica in surdina imi alina uneori tristetea din suflet. Tin condeiul in mana si mazgalesc foaia din fata mea. Parca ea imi cere sa o scriu, sa ii arat cat de trista sunt si cat de singura ma simt in lumea asta goala. Lumanarea mai are un pic si se sfarseste.. isi consuma toata ceara… toata viata ei se risipeste.. asa.. ca vreau eu sa o tin aprinsa, sa ii iau din momentele ei.. sa-i arat cat de ingrozitori sunt oamenii.. asa de nemilosi ca mine.Privesc flacara ce arde si se foieste in propria viata.. in propria existenta…Intr-un colt al patului, pisica toarce linistita, probabil pierduta in visele ei cele marete, cand in Egipt ea conducea odata.. cand era tratata ca o zeitate… nu asa cum o simt eu in preajma mea.. ca o simpla pisica, dar mai tot timpul o suspectez ca imi cerceteaza orice miscare si imi stie orice traire a sufletului.
Lumina palpaie.. se pregateste sa plece.. sa intunece camera, sa-mi intunece vederea si tot ceea ce tine de sentinte… se gandeste ca e timpul ca eu sa dorm si sa nu mai gandesc, sa ma pierd in nelinistea noptii si sa ascult sfaturile greierilor…
S-a stins !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu