Am inceput sa-mi doresc cunoasterea absoluta.. cea care duce dincolo de barielele irealului... fantasma si necunoscul ma molesteaza. Am ajuns sa-mi doresc mai mult..Ma invart intr-un cerc continuu... abisal... neterminandu-se vreodata...Ca un fel de inel ce poarta pe el inscriptiile vietii, in cele din urma luand viata si stralucind in lumina focului Iadului ce il vor topi...Nu este chiar atat de infiorator sa stii ca totul se va termina intr-un final.. dar daca ma gandesc ca voi trai vesnic, aceasta traire imi va intuneca mintea si-mi va face psihicul sa latre in fata unui perete surd. Poate parea stupid... dar peretele ma va intelege, pe fata mea exprimandu-se teama. dorinta si disperarea.
Incerc sa dau de EL... sa-i deslusesc jocul degetelor si sa-i simt de aproape respiratia lina urcand pe gatul meu. Cu o privire sa rupa inelul din jurul meu si sa ma traga in sfera lui... a lumii morbide.
