Pestii se tem si daca te uiti la ei prin acvariu...
Cum as putea sa fiu altfel? Cum as putea sa asez o culoare pe panza fara sa-mi fie teama ca atunci cand o voi privi , voi simti nevoia sa o sterg? Cum as putea sa-mi urmez cursul vietii fara sa-mi fie teama ca s-ar putea bifurca si va trebui sa aleg o cale? Cum as putea sa cred in propriile forte fara sa-mi fie teama ca vor fi invinse de altcineva?
Am inceput sa urasc sentimentul asta ce imi intristeaza viata... Astazi cand eram fericita, ca am reusit sa pictez in sfarsit, mi s-a stricat dispozitia...De obicei atunci cand pictez, nu ma gandesc la nimic, ci doar sunt atenta la culori, dar dupa ce am facut o pauza.. gandurile mi-au si napadit mintea...Mi-e frica atat de tare de viitor, incat imi ratez tot prezentul.... M-am intristat chiar si dupa ce am stat pe malul apei...Vroiam sa plang..dar lacrimile au opus rezistenta.. De ce? Era prea stupid motivul?
Mi-e frica si atunci cand se intuneca, pentru ca urmeaza sa dorm... Sa fii adult inseamna ca atunci cand te pui in pat sa dormi, sa te gandesti la ziua de maine si la ce o sa se intample peste cateva saptamani? Sa te framante toate lucrurile care iti fac inima sa se stranga?
Nu mai vreau sa fiu mare.. vreau sa raman mereu copil !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu